Care este cauza reală a formării plăcilor de aterom pe artere
Cu toate că majoritatea oamenilor cred asta, cauza reală a formării plăcilor de aterom pe artere nu este, de fapt, colesterolul.
Nivelurile crescute de colesterol încărcat cu Iipo-proteine cu densitate mica (LDL) joacă un rol central în apariția aterosclerozei, însă studiile în eprubetă au arătat că LDL (numit și colesterol rău), nu se depune pe artere.
Colesterolul care se depune pe artere este colesterolul modificat prin oxidare
În urmă cu 70 de ani, s-a observat că nu orice colesterol e la fel de aterogen. Un studiu făcut pe găini a arătat că găinile hrănite cu colesterol dezvoltau o colesterolemie ridicată și leziuni aterosclerotice. Gainile a caror colesterolemie a fost mărită la aceleași valori, insă prin administrare de hormoni, nu prezentau leziuni arteriale.
Căutând ce-ar putea fi atât de nociv in colesterolul alimentar, dr. Peng si dr. Taylor, din Albany, New York, au constatat că, prin păstrare, colesterolul din alimente se combină cu oxigenul din aer și astfel iau nastere produși de oxidație atât de toxici, încât in mai puțin de 24 de ore produc necroza endoteliului vascular. Efectele toxice asupra vaselor de sânge apar deja când colesterolul oxidat nu reprezintă decât 0,5% din colesterolul total consumat. Dr. Peng și dr. Taylor consideră că sursele cele mai dăunatoare de colesterol oxidat sunt cremele cu ouă, parmezanul, clătitele, slănina și untura. Cantități primejdioase de colesterol oxidat se găsesc mai ales in laptele praf, praful de ouă, cașcavaluri, mezeluri și carne afumată.
Consumul de colesterol oxidat poate crește riscul bolii coronariene, chiar dacă nivelul colesterolemiei se menține in limite normale. Iepurii hrăniți timp de 45 de zile cu doze moderate de colesterol neoxidat și-au mentinut colesterolemia normală, iar arterele lor n-au prezentat leziuni ateromatoase. În schimb, iepurii hrăniți cu aceeași cantitate de colesterol, insă oxidat, și-au meținut și ei colesterolemia in limite normale, dar au dezvoltat leziuni arteriale accentuate.
Alimentele pentru sugari și copii mici conțin de obicei lapte praf și gălbenuș de ou tot sub formă de praf, care se obțin prin uscare și expunere la aer, ceea ce duce la oxidarea unei părți a colesterolului conținut. Produsele cu un conținut ridicat de zahăr sunt mai susceptibile proceselor de oxidare, de aceea, atunci când consumăm creme cu lapte, ouă și zahăr, budinci, maioneze, parmezan, cașcavaluri și înghețată, suntem expuși mai mult aterosclerozei.
In revista Journal of Lipid Research, Ilona Strapans și colaboratorii arată ca dieta americană conține cantități mari de colesterol oxidat. Asta din cauză că o mare parte din grăsimea și colesterolul din hrană suferă datorită pregătirii termice (prăjire, încălzire, coacere).
Studii pe animale au arătat că nivelul acizilor grași oxidați din sânge este direct proporțională cu cantitatea de acizi oxidați din alimentele consumate
Acizii grași oxidați din dietă sunt absorbiți in intestinul subțire, transportați sub forma chilomicronilor la ficat și folosiți la fabricarea lipoproteinelor cu densitate foarte mica (VLDL) care se secretă in sânge.
Autorii amintiți au demonstrat că acizii grași oxidați sunt cei care duc la formarea striurilor grăsoase in endoteliul vaselor sangvine – stadiul inițial al aterosclerozei. Mai mult, autorii au observat că nu numai colesterolul oxidat, ci și acizii grași oxidați – ce rezultă prin pregătirea termică a grăsimilor- favorizează procesul de depunere a grăsimii pe artere.
După o singură masa cu colesterol oxidat, acesta este încorporat în LDL și rezultă un nivel crescut de lipoproteine oxidate, ce persistă în sânge mai multe zile. Leziunile aterosclerotice sunt favorizate deja-de concentrații mult mai mici de colesterol oxidat, și anume de 0,5%.
Cercetătorii de la Universitatea Laval, Quebec, Canada, au descoperit că creșterea consumului de fructe și vegetale, alături de scăderea consumului de cafea, reduce colesterolul oxidat din plasmă.
Dar care sunt valorile optime de LDL?
Până de curând, se considera că LDL nu trebuie să depășească 100 mg/dl și probabil că aceste cifre se găsesc și pe rezultatele de laborator, pe care le primiți după un control al colesterolemiei. Cercetătorii americani sunt convinși ca LDL nu ar trebui să depășească 75 mg/dl.
Secretul pe care puțini medici îl spun este că, in afară de colesterolul oxidat, introdus in organism prin alimente, acest tip dăunator de colesterol se poate forma și în organismul uman. Acizii grași polinesaturați din uleiurile ieftine (floarea-soarelui, germeni de porumb, soia) farvorizează oxidarea lipoproteinelor cu densitate mica (LDL). Factorii care protejeaza LDL de oxidare sunt acizii grași mononesaturați, care se găsesc în măsline, avocado, ulei de măsline, ulei de rapiță, alune, precum si vitaminele antioxidante din vegetale și din cereale integrale.
Prin anii 1980, au apărut primele studii care arătau că o cantitate mai mică de fier in organism protejează impotriva bolii coronariene
In anul 1992, cercetătorii din Scandinavia au produs senzație in lumea medicală, arătând că nivelurile crescute de fier din organism – documentate prin concentrațiile ridicate de feritină – măresc riscul infarctului miocardic. Bărbații care au valori ale feritinei mai mari de 200 micrograme/litru au prezentat un risc de 2,2 ori mai mare de infarct miocardic, decât cei la care valorile feritinei sunt mai mici. S-a observat că riscul mai mare de infarct era prezent numai dacă nivelurile crescute de feritină coexistau cu valori ridicate ale colesterolului cu lipoproteine cu densitate mica (LDL).
Ulterior, și alți cercetători au confirmat faptul ca supraîncărcarea cu fier stimulează dezvoltarea leziunilor aterosclerotice.
S-a mai observat că donarea regulată de sânge se asociază cu un risc mai mic de boală coronariană, efectul benefic al donării fiind cu atât mai mare, cu cat nivelul seric al LDL era mai ridicat.
O cercetare efectuata in Finlanda asupra a 2.682 bărbați, pe o perioadă de urmărire de 5,5 ani, a arătat ca donatorii de sânge au avut cu 86% mai putine infarcte miocardice. Autorul finlandez Salonen și colaboratorii săi au demonstrat că, pentru fiecare miligram de fier ingerat, riscul bolii coronariene creștea cu 5%. Dintr-un alt studiu a reieșit că riscul bolii coronariene fatale era cu 60% mai mare la bărbații care consumau carne de 6 ori pe săptămână, in comparație cu cei care aveau carne pe masă mai rar – o dată pe săptămână.
La atleți, s-a constatat că antrenamentul fizic reduce depozitele de fier din organism, creând o balanță negativă de fier. Se crede ca unul dintre mecanismele prin care activitatea fizică reduce riscul bolii coronariene – pe langa ameliorarea profilului lipidic – este reducerea depozitelor de fier din organism.
Cantitățile mai mari de fier, determinate prin metodele de laborator ca feritina, favorizează transformarea colesterolului normal din organism in forma nocivă, oxidată. Mai mult, fierul e un stimulator al oxidării. Toxicitatea virtuală a fierului derivă din capacitatea lui de a servi drept catalizator in reacțiile de oxidare-reducere și această toxicitate este accentuată de posibilitățile limitate ale organismului de a-I excreta.
Catalizând formarea de radicali liberi, fierul măreste peroxidarea lipoproteinelor, cu formarea de LDL oxidat
Cantitățile mai mari de fier cresc nivelul hemoglobinei -pigmentul din eritrocite care transportă oxigenul. Dacă, in trecut, nivelurile ridicate de hemoglobină erau considerare binevenite, azi se știe că ele pot produce neplăceri. Mai multă hemoglobină inseamnă mai mult oxigen in sânge. Iar hemoglobina ce transportă oxigen poate furniza combustibilul pentru oxidările stimulate de fier. În consecință, cantitățile mari de fier din sânge pot avea mai multe efecte negative: in primul rând, inseamnă că in sânge se găsește mai mult oxigen, in al doilea rând, este favorizată combinarea oxigenului cu colesterolul, pentru a forma colesterol oxidat si, in al treilea rând, cantitățile mai mari de hemoglobină cresc vâscozitatea sângelui, favorizând coagularea intravasculară, ceea ce poate declanșa infarctul.
Desigur, fierul este absolut necesar, insă excesul de fier, care se observă uneori la marii consumatori de carne, este foarte dăunător.
Analizând obiceiurile alimentare timp de 4 ani, la 45.000 de bărbați, cercetătorii de la Universitatea Harvard au găsit că cei care au consumat cantitățile cele mai mari de fier, provenind din carne, au avut rata cea mai mare de infarcte. Tot aceștia aveau nivelurile serice cele mai ridicate de feritină, adică aveau cantitățile cele mai mari de fier în organism.
Alte cercetări arată că administrarea cronică de fier, sub formă de tablete sau injectii, crește formarea de specii reactive de oxigen (o formă primejdioasă, agresivă de oxigen), la nivelul peretelui arterial, alterând funcția vasculară și favorizând tromboza, prin efectele directe asupra sistemului de coagulare.
Majoritatea infarctelor se declanșează din cauza rupturii plăcii de aterom. Substanțele oxidante joacă un rol nu numai in formarea leziunilor aterosclerotice, ci și in ruperea plăcii de aterom, care va duce la o cascadă de procese ce vor avea drept rezultat infarctul.
Concluzie: Nu colesterolul HDL (bun) sau LDL (rău) sunt cauzele bolilor cardiovasculare, ci colesteroul oxidat. Acesta poate fi introdus în corp prin ingerarea uleiurilor vegetale prăjite sau a grăsimilor oxidate (cașcavaluri, afumături, etc). LDL-ul este oxidat și în interiorul corpului prin acțiunea radicalilor liberi care duc la formarea de grăsimi oxidate ce se depun pe pereții arterelor. Știind că o mare parte dintre leziunile oxidative din organism se datorează consumului de alimente conținând colesterol oxidat, aportului excesiv de fier (prin consum de carne sau administrare de fier) și fumatului (care crește producția de oxigen reactiv), este bine să avem grijă cu aceste cauze care duc la formarea plăcilor de aterom.
Pentru scăderea colesteroului oxidat depus pe artere, puteți consuma următoarea băutură:
Ingrediente:
Instrucțiuni:
- Spălați lămâile dar nu le curățați de coajă
- Tăiați lămâia felii și curățați ghimbirul și usturoiul.
- Zdrobiți usturoiul și lăsați-l să stea 15 minute. Aceasta va activa alicina.
- Puneți totul, cu excepția apei, într-un blender și amestecați până se omogenizează.
- Într-o cratiță medie, adăugați apa și pasta obținută și încălziți la foc mediu.
- În momentul în care începe să fiarbă, luați amestecul de pe foc.
- Se lasa sa se raceasca si se strecoara lichidul.
- Se toarnă băutura în borcane de sticlă sau sticle cu capac și se păstrează la frigider.
Cum se utilizează:
Bea zilnic pe stomacul gol cu două ore înainte de masă. Combinați cu exerciții fizice de 3 ori pe săptămână.