Planeta Marte influențează planeta Pământ producând modificări oceanice

Planeta Marte se află la o distanță de aproximativ 140 de milioane de mile de Pământ, dar planeta roșie influențează oceanele noastre adânci, ajutând la formarea unor “vârtejuri gigantice”, potrivit unor noi cercetări.

Oamenii de știință au analizat sedimentele, forate din sute de situri de mare adâncime în ultima jumătate de secol

pentru a privi înapoi cu zeci de milioane de ani în trecutul Pământului, în încercarea de a înțelege mai bine puterea curenților oceanici profunzi. Ceea ce au descoperit i-a surprins.

Sedimentele au dezvăluit faptul că acești curenți de adâncime au slăbit sau s-au întărit de-a lungul unor cicluri climatice de 2,4 milioane de ani, potrivit studiului publicat marți în revista Nature Communications.

Adriana Dutkiewicz, co-autor al studiului și sedimentolog la Universitatea din Sydney, a declarat că oamenii de știință nu se așteptau să descopere aceste cicluri și că există o singură modalitate de a le explica: “Ele sunt legate de ciclurile din interacțiunile dintre Marte și Pământ care orbitează în jurul Soarelui“, a spus ea într-un comunicat. Autorii spun că acesta este primul studiu care face aceste conexiuni.

Cele două planete se influențează reciproc printr-un fenomen numit “rezonanță”

Fenomenul apare atunci când două corpuri care orbitează aplică o respingere și o atracție gravitațională unul asupra celuilalt – descris ca un fel de armonizare între planete îndepărtate. Această interacțiune modifică forma orbitelor lor, afectând cât de aproape de circular sunt și distanța lor față de Soare.

Pentru Pământ, această interacțiune cu Marte se traduce prin perioade de creștere a energiei solare – ceea ce înseamnă o climă mai caldă – iar aceste cicluri mai calde sunt corelate cu curenți oceanici mai viguroși, potrivit raportului.

Deși aceste cicluri de 2,4 milioane de ani afectează încălzirea și curenții oceanici de pe Pământ, acestea sunt cicluri climatice naturale și nu au legătură cu încălzirea rapidă cu care se confruntă lumea în prezent, deoarece oamenii continuă să ardă combustibili fosili care încălzesc planeta, a declarat Dietmar Müller, profesor de geofizică la Universitatea din Sydney și coautor al studiului.

Autorii descriu acești curenți, sau vârtejuri, ca fiind “vârtejuri gigantice” care pot ajunge pe fundul adâncurilor oceanului, erodând fundul mării și provocând acumulări mari de sedimente, precum troienele de zăpadă.

Oamenii de știință au reușit să cartografieze aceste vârtejuri puternice prin “rupturi” în carote de sedimente pe care le-au analizat

Sedimentele din adâncuri se formează în straturi continue în condiții de calm, dar curenții oceanici puternici perturbă acest lucru, lăsând o amprentă vizibilă a existenței lor.

Deoarece datele satelitare care pot cartografia în mod vizibil schimbările în circulația oceanică sunt disponibile doar de câteva decenii, carote de sedimente – care ajută la construirea unei imagini a trecutului cu milioane de ani în urmă – sunt foarte utile pentru a înțelege schimbările de circulație într-o climă mai caldă, a declarat Müller pentru CNN.

În cazul în care încălzirea cauzată de om continuă pe traiectoria actuală, a spus Müller, “acest efect va eclipsa toate celelalte procese pentru o perioadă lungă de timp. Dar înregistrările geologice încă ne oferă informații valoroase despre modul în care funcționează oceanele într-o lume mai caldă“.

Autorii sugerează că este posibil ca aceste vârtejuri să contribuie chiar la atenuarea unora dintre efectele unui potențial colaps al circulației de răsturnare meridională a Atlanticului (Atlantic Meridional Overturning Circulation – AMOC), o circulație oceanică crucială care funcționează ca o imensă bandă transportoare care transportă apa caldă de la tropice către Atlanticul de Nord.

Oamenii de știință trag din ce în ce mai multe semnale de alarmă cu privire la starea de sănătate a acestui sistem critic de curenți

Există temeri că acesta ar putea chiar să arate semne timpurii că este pe cale să se prăbușească, deoarece încălzirea globală încălzește oceanele și topește gheața, perturbând echilibrul delicat dintre căldură și sare care determină puterea acestui sistem de curenți.

Un colaps ar avea consecințe climatice catastrofale, inclusiv o scădere rapidă a temperaturilor în unele locuri și o creștere rapidă în altele.

“Lucrarea noastră nu spune nimic despre ceea ce se poate sau nu se poate întâmpla cu AMOC”, a declarat Müller. “Ceea ce vrem să spunem este, mai degrabă, că, chiar dacă AMOC s-ar opri, există încă alte procese de amestecare a oceanului, chiar dacă efectele lor ar fi destul de diferite”.

Există temeri că o oprire a AMOC ar însemna că apele de suprafață bogate în oxigen nu s-ar mai amesteca cu apele mai adânci, ceea ce ar duce la un ocean stagnant, în mare parte lipsit de viață. “Rezultatele noastre sugerează că, într-o lume mai caldă, vârtejuri mai intense în adâncurile oceanului ar putea preveni o astfel de stagnare a oceanului“, a spus el

Există temeri că o oprire a AMOC ar însemna că apele de suprafață bogate în oxigen nu s-ar mai amesteca cu apele de adâncime, ceea ce ar duce la un ocean stagnant, lipsit în mare parte de viață. “Rezultatele noastre sugerează că, într-o lume mai caldă, vârtejuri mai intense în adâncurile oceanului ar putea preveni o astfel de stagnare a oceanului”, a spus el.

Joel Hirschi, șeful asociat al departamentului de modelare a sistemelor marine de la Centrul Național de Oceanografie din Marea Britanie, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat că

Descoperirea studiului privind existența unui ciclu de 2,4 milioane de ani în sedimentele marine este demnă de luat în seamă.

Metodologia este solidă, iar o legătură cu Marte este posibilă, a adăugat el.

Dar, a declarat el pentru CNN, “legătura propusă cu circulația oceanică este speculativă, iar dovezile că circulația oceanică profundă legată de vârtejuri este mai puternică în climatele calde sunt subțiri”.

Observațiile prin satelit au arătat că acești vârtejuri au devenit mai activi în ultimele decenii, dar curenții nu ajung întotdeauna pe fundul oceanului, a spus el, ceea ce înseamnă că nu ar fi capabili să prevină acumularea de sedimente.

Rămâne neclar cum anume vor evolua în viitor diferitele procese care afectează curenții de adâncime și viața marină, au declarat autorii studiului într-un comunicat, dar ei speră că acest nou studiu va ajuta la construirea unor modele mai bune pentru viitoarele rezultate climatice.