Specialiștii încearcă să compare cele trei vaccinuri Anti-Covid

Care sunt deosebirile dintre cele trei tipuri de vaccin anti-Covid? Comparație între Pfizer, Moderna și AstraZeneca

Cele trei vaccinuri anti-COVID autorizate în Uniunea Europeană vor fi administrate și în România.

Teoretic, nu putem alege un vaccin sau altul. Putem, însă, amâna imunizarea până identificăm în platforma de programare serul dorit. 

Iată o comparație între vaccinurile anti-COVID disponibile la noi.

Cele trei vaccinuri aprobate până în prezent de Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) în spațiul UE sunt produse de Pfizer/BioNTech, Moderna și AstraZeneca/Universitatea Oxford.

De la eficiență, efecte adverse și până la modul de administrare, sunt multe diferențe între ele.

Iată ce spun despre acesteea, dr. Sandra Alexiu și dr. Gindrovel Dumitra, doi dintre membrii Grupului de vaccinologie al Societății Naționale de Medicina Familiei (SNMF). 

Românii care se programează la imunizare prin Platforma națională pentru vaccinarea anti-COVID-19 nu pot ști numele producătorului de vaccin, dar îl pot identifica după data rapelului.

A doua doză de vaccin Pfizer se administrează la 21 de zile, în vreme ce rapelul pentru Moderna se efectuează la 28 de zile. 

Vaccinul de la AstraZeneca/Oxford, livrat recent în România, are și el un rapel identificabil.

 Comitetul Național pentru Vaccinare a anunțat că a doua doză va fi administrată românilor la 8 săptămâni de la prima. El este recomandat pentru grupa de vârstă 18-55 de ani.  Selecția se va face pe baza CNP-ului.

Nici tinerii între 16 și 18 ani nu se pot programa pentru un alt vaccin decât cel de la Pfizer. Aceta este singurul indicat pentru categoria 16-18 ani.

Dacă nu ați reușit să identificați tipul de vaccin la momentul programării, centrul de vaccinare la care vă prezentați are obligația de a vă informa ce ser urmează să vi se administreze. În cazul în care nu este vaccinul dorit, puteți anula imunizarea. Apoi va trebui să vă reprogramați când va fi disponibil un nou lot din vaccinul respectiv.  

Tipul de vaccin	Eficacitatea medie*	Eficacitatea pe vârste
Pfizer/BioNTech	95%	95,6% pentru grupa 16-55 de ani 93,7% pentru grupa 55-64 de ani 94,7% pentru grupa 65+
Moderna	94,1%	96% pentru grupa 18-64 de ani 86% pentru grupa 65+
AstraZeneca/Oxford	70%**	nu există date relevante statistic pentru grupa 65+

Eficiența (engl. effectiveness) se evaluează în populația reală, unde se compară datele provenite de la populația vaccinată versus populația nevaccinată. Prin eficiență se evaluează în condiții naturale, și nu de laborator, beneficiile unui tratament ori vaccin, dar și reacțiile lui adverse.

Ce știm până acum despre eficiența vaccinurilor ?

Pentru că vaccinul de la Pfizer a fost primul autorizat în lume și administrat unui număr mai mare de oameni, despre eficiența lui avem date mai multe deocamdată. Cele mai multe informații vin din Israel, țară care, până la data publicării acestui articol (10 februarie 2021), a vaccinat peste o treime din populație în numai o lună și jumătate – mai exact, 38,8% dintre israelieni au primit prima doză de ser Pfizer, iar 23,5% au primit și rapelul (sursa: Bloomberg COVID vaccine tracker).

Cei mai mulți dintre ei au primit serul de la Pfizer și doar un mic procent pe cel de la Moderna. 

Din studiile israeliene, reiese că serul de la Pfizer/BioNTech ar fi chiar mai eficient decât au demonstrat-o producătorii lui. Eficiența se reflectă în numărul de infectări, spitalizări și decese prin COVID-19 din Israel. 

Iată cele mai importante informații despre vaccinul de la Pfizer rezultate din studiile israeliene:

Scade semnificativ rata de infectare

Datorită vitezei cu care vaccinează populația, Israelul este prima țară din lume care „simte” deja efectele vaccinării. Aproape 90% din populația de peste 60 de ani a fost imunizată cu prima doză, iar rata de infectare a scăzut deja cu 41% la această categorie de vârstă. A scăzut cu 30% și rata spitalizărilor la vârstnici (analiza este disponibilă integral aici). 

Este eficient și la vârstnici

Un articol din British Medical Journal ne arată că numai 531 din aproape 750.000 de israelieni cu vârsta peste 60 de ani au fost testați pozitiv pentru COVID-19 după ce au primit și a doua doză de vaccin (0,07%).

Dintre aceștia, numai 38 au fost spitalizați cu forme moderate, severe sau critice de boală.

90% protecție după o singură doză

O altă informație despre eficiența serului Pfizer vine dintr-o analiză britanică potrivit căreia o singură doză asigură o protecție de 90% împotriva infecției COVID-19 după 21 de zile de la imunizare, scrie The Guardian. Analiza, efectuată de Universitatea East Anglia, contrazice datele inițiale furnizate de Israel, care susținea că o singură doză nu ar oferi o protecție suficient de bună. 

Vaccinul de la Oxford, Astra-Zeneca

A anunțat cea mai mică eficacitate dintre toate vaccinurile aprobate în UE, dar ar trebui să îl ocolim din acest motiv? „Ca eficacitate medie, acest vaccin se încadrează în cerințele Agenției Europene pentru Medicamente (EMA), care a impus un procent de cel puțin 60% eficacitate. Surpriza este că un studiu ulterior (n.r. – realizat de cercetătorii de la Oxford și publicat pe 1 februarie în The Lancet, preprint, fără peer review) a arătat că o singură doză de vaccin are o eficacitate de 76% între zilele 22 și 90 postvaccinare. După rapel, eficiența ar crește până la 82,4%”, explică dr. Gindrovel Dumitra. Aceeași analiză arată că vaccinul realizat de Oxford și AstraZeneca reduce cu 67% transmiterea virusului. 

Controversat după 55-65 de ani 

România nu recomandă vârstnicilor vaccinarea cu serul de la AstraZeneca/Oxford. El este indicat categoriei 18-55 de ani la noi, la fel ca în Italia.

Alte țări, ca Germania, Franța, Austria, Suedia, Norvegia și Danemarca îl recomandă până la vârsta de 65 de ani, iar Polonia, până la 60 de ani.

Marea Britanie, India, Mexic și Argentina l-au aprobat pentru toate categoriile de vârstă (18+).

Protecția împotriva altor variante de coronavirus

O nouă provocare pentru producătorii de vaccinuri sunt cele trei variante mai contagioase ale virusului, identificate în Marea Britanie (B.1.1.7), Brazilia (P.1) și Africa de Sud (B.1.351). Deocamdată, nu s-au efectuat studii care să determine eficacitatea vaccinurilor autorizate.

Pfizer

Pfizer a anunțat că vaccinul lor este la fel de bun împotriva versiunii britanice a coronavirusului. Pentru cea africană, serul lor pare să piardă foarte puțin din eficacitate. Un studiu de laborator realizat de producător a arătat că nivelul de anticorpi generat de vaccinul Pfizer a fost de aproape două ori mai mic, dar suficient pentru a neutraliza virusul cu mutațiile din varianta sud-africană. 

Moderna

Moderna susține într-un studiu publicat pe 25 ianuarie că vaccinul său protejează și împotriva noilor variante britanică și sud-africană. Nivelul de anticorpi generat împotriva celei din Africa de Sud a fost de circa șase ori mai mic, dar suficient cât să asigure o protecție. „Aș spune că rămân vigilent, nu îngrijorat” de efectul mutațiilor asupra protecției oferite de vaccin, a declarat pentru revista Time dr. Stephen Hoge, președintele Moderna. „Nimic din ce am văzut până acum nu m-a îngrijorat teribil cu privire la vaccin”, a mai spus el. 

Un studiu anterior realizat de cercetători de la Universitatea Columbia susține că, atât serul de la Pfizer, cât și cel de la Moderna ar fi semnificativ mai puțin eficiente împotriva noii variante din Africa de Sud. Ei au folosit o metodă de analiză diferită de a producătorilor și acesta ar putea fi motivul diferenței dintre rezultate, scrie Reuters. Studiile Pfizer au fost realizate cu un virus modificat genetic, în vreme ce Universitatea Columbia a folosit un pseudovirus – un virus foarte diferit. 

Foarte important, niciunul dintre aceste studii nu a primit deocamdată validarea comunității științifice. 

Oxford

Vaccinul de la Oxford este la fel de eficient împotriva noii variante britanice de coronavirus, au anunțat producătorii. Din păcate, veștile bune se opresc aici pentru serul de la Oxford. El are o eficacitate de numai 10% împotriva celei sud-africane, a fost concluzia unui studiu la scară mică derulat de cercetătorii de la Oxford.

Ce provoacă reacțiile adverse ?

Majoritatea efectelor adverse ale vaccinurilor împotriva COVID-19 sunt consecința interacțiunii dintre sistemul imunitar și proteina S. „Ceea ce vedem noi în zilele 2-7 nu reprezintă altceva decât o pseudoboală, care poate fi mai mult sau mai puțin intensă. Orice vaccin face același lucru: mimează boala fără să producă efectele sale morfologice, ci doar răspunsul imun. Se poate observa că reacțiile adverse apar mai târziu decât la vaccinurile obișnuite. Aceasta înseamnă că ele nu sunt declanșate de substanțele conținute de vaccin, ci de produșii rezultați odată ce serul este eliberat în spațiul interstițial – în acest caz, proteina S pe care o produc celulele musculare”, potrivit medicului Gindrovel Dumitra. 

În cazul vaccinului DTP (diftero-tetano-pertussis), de exemplu, efectele adverse apar cel mai frecvent în cursul zilei în care s-a administrat, iar în zilele următoare scad în intensitate. În cazul vaccinurilor anti-COVID-19, reacțiile încep să apară la o zi după administrare. „În prima zi, ele sunt foarte puține. Cele mai multe sunt în ziua următoare vaccinării, după care încep să scadă în intensitate”, explică în continuare medicul.

Pentru vaccinurile de la Pfizer și AstraZeneca/Oxford, o a doua cauză a reacțiilor adverse, dar secundară, o reprezintă substanțele folosite pentru construcția lipozomului, mai spune specialistul.

Reacțiile adverse sunt mai intense după prima sau după a doua doză?

O particularitate a vaccinurilor de la Pfizer și Moderna este că reacțiile adverse apar, de regulă, după a doua doză – o constatare făcută și în studiile clinice ale producătorilor, și ulterior, în campaniile de vaccinare. Răspunsul imun al organismului este mai puternic după rapel, explică medicii.

În România, până la data de 9 februarie 2021, doar 0,28% din totalul celor vaccinați au avut reacții adverse. Un grafic actualizat este disponibil pe Graphs.ro. 

La vaccinul de la Oxford/AstraZeneca, lucrurile nu stau la fel. Reacțiile adverse după cea de-a doua sunt mai ușoare și mai puțin frecvente, comparativ cu prima doză. Cercetătorii au folosit pentru acest vaccin un adenovirus ca „vehicul” pentru a livra în organism un fragment din informația genetică a coronavirusului.

Potrivit dr. Dumitra. „Între vaccinurile de la Pfizer și de la Moderna nu sunt diferențe semnificative, fiind vorba despre un ARN mesager care codifică exact aceeași proteină S (fără mutațiile apărute mai recent). Antigenul produs de celula musculară după administrare este același – proteina S. Același lucru îl putem spune și despre vaccinul celor de la AstraZeneca. Cu alte cuvinte, în teorie, din punct de vedere imunogenic (n.r. – capacitatea unui antigen de a induce un răspuns imun), un rapel va avea același rezultat în cazul administrării unui vaccin sau a altuia. O a doua doză cu oricare dintre cele trei vaccinuri pe care le avem la dispoziție acum va crește răspunsul imun la fel de mult ca prima.”, susține medicul. 

Vaccinul de la Oxford nu este clasic. „Este aproape la fel ca cele de la Pfizer și Moderna”

Serul produs de cercetătorii de la Oxford, împreună cu cei de la AstraZeneca, face parte din categoria vaccinurilor cu vectori virali. El conține un adenovirus modificat genetic astfel încât să nu producă îmbolnăvirea. Acest virus transportă un fragment din informația genetică a coronavirusului. Odată ajunsă în celule, informația genetică declanșează sinteza proteinei Spike a virusului. Sistemul nostru imunitar o va recunoaște ca fiind străină organismului și va produce anticorpi și celule care să o atace. La primul contact cu virusul, organismul persoanei vaccinate îl va recunoaște și va fi pregătit să se apere.

Chiar dacă este considerat de mulți un vaccin clasic – raportându-se la temperatura de păstrare, vaccinul de la AstraZeneca/Oxford nu face parte din categoria celor clasice. „Este un vaccin aproape la fel ca cele de la Pfizer, respectiv Moderna. El livrează virus modificat genetic, nonreplicativ (n.r. – care nu se mai poate replica), dar această modificare genetică înseamnă că el conține în ADN-ul său o bucățică de ADN complementar ARN-ului mesager care codifică proteina S. Este aceeași proteină, doar că mai apare o fază suplimentară în procesul de producție: citirea ADN-ului complementar, transformarea acestuia în ARN mesager și, mai departe, producerea proteinei S pentru stimularea sistemului imunitar”, explică medicul Gindrovel Dumitra.