Cum a ajuns wellness-ul de la o practică individuală la o tendință globală
Wellness-ul a devenit noul gluten. Nimeni nu știe exact ce e, dar toată lumea vorbește despre asta.
E cool să comanzi un avocado toast cu pâine gluten free, cum e la fel de cool să postezi o poză din Bali în care stai într-o postură de yoga. Când cauți pe Google cuvântul wellness, îți vor apărea aproape un miliard de rezultate: definiții, sfaturi, programe, influencers, guru. E mai mult decât o tendință, a devenit o întreagă industrie. Până și statele au adoptat conceptul.
În 2008, Nicolas Sarkozy a propus ca fericirea și starea de well-being a francezilor să fie folosite drept indicatori ai progresului economic. Apoi, pandemia de coronavirus nu a făcut decât să-i amplifice popularitatea. Fie că citeai un articol, că deschideai rețelele sociale sau că porneai televizorul, toată lumea îți spunea ce trebuie să faci pentru a aduce starea de bine în viața ta. Ceea ce, la urma urmei, nu a fost un lucru rău.
Dacă ai început să scrii într-un jurnal în fiecare dimineață fiindcă ai văzut undeva că e o chestie cool și în cele din urmă chiar a avut un efect pozitiv asupra stării tale emoționale, atunci nu e nimic de blamat, ci din contră.
Însă dacă o faci doar pentru că generația Z a decis că e un must-have, fără să ai cu adevărat un beneficiu de pe urma acestei practici, atunci mai bine o lași baltă.
Pentru că nu asta presupune wellness-ul. Chiar dacă există niște pași general valabili, care în teorie ar ajuta la bunăstarea ta fizică și mintală, asta nu înseamnă și că sunt potriviți pentru tine.
Wellness-ul este un concept care ține de individualitatea fiecăruia dintre noi. Tocmai de aceea este și foarte greu de descris. O să găsești cel puțin zece definiții diferite, în funcție de viziunea fiecăruia. Însă dacă ar fi să le comparăm, o să găsim și un punct comun.
Wellness-ul se referă la un proces activ, la o serie de alegeri pe care le faci în fiecare zi pentru a te simți bine. Atât fizic, cât și emoțional sau psihic.
Adeseori este comparat cu termeni ca sănătatea sau well-being-ul, însă spre deosebire de aceștia, care indică mai degrabă o stare, wellness-ul este un proces continuu. Apoi, conceptul înglobează mai multe dimensiuni, precum cea fizică, mintală, emoțională, spirituală, socială, profesională, financiară. Iar asta s-ar traduce cam așa: nu e suficient să bei un smoothie verde și să practici yoga în speranța că te vei simți mai bine, dacă rămâi, de exemplu, într-o relație toxică.
Andreea Silvia Ioniță, pe care probabil o cunoști mai degrabă după numele comunității sale din online – Suntuncopac – accentuează acest lucru, spunând că „deseori, din exterior, suntem bombardați cu idei de genul: doar dacă mergi la sală de cinci ori pe săptămână o să fii fericit. Doar dacă mănânci kale și rodii o să fii sănătos. Pentru mine wellness-ul ține în primul rând de lucrul cu sinele și cu interiorul, astfel încât să poți percepe starea de bine și la exterior”.