Psihologia relațiilor, cele cinci tipuri de relații

Autor:Robert Taibbi (psiholog, autor a 11 cărți și peste 300 articole de psihologie), articol tradus din revista Psychology Today, de Anca Constantin

Din dorința de a înțelege, conduce sau descurca relațiile noastre, le vedem prin diverse lentile, încercând să ne facem o imagine clară. Eu sunt de vină sau partenerul meu ? Tensiunea din ultimele săptămâni este cauzată de stres sau de probleme mai mari ? Dacă aș face asta, oare ar face și el asta ? Dacă n-aș mai face asta, oare n-ar mai face nici ea asta ?

De fapt, pentru a ne da seama ce se petrece în relația noastră, trebuie să vedem lucrurile detașat și în ansamblu.

De aceea, iată care sunt cele cinci tipuri de relații, cele mai des întâlnite, conform psihologilor.

Una este bună, celelalte patru, nu.

1. Competitivă/De control

Este o competiție legată de cine are dreptate, cine câștigă cearta, ale cui așteptări contează mai mult, a cui carieră este mai importantă. Există multe certuri în acest tip de relații, care se transformă în jocuri de putere, certuri pentru cine are ultimul cuvânt.

Climatul emoțional: Tensionat

Dinamica profundă: Două personalități puternice se luptă pentru control. Stima de sine e bazată pe câștig și putere. De multe ori, există idei rigide despre cum e mai bine să faci lucrurile, criterii ale succesului sau definiții clare ale ce anume face viața să fie mai bună.

Pe termen lung: Aceste cupluri obosesc de certuri și divorțează sau în cele din urmă unul dintre parteneri cedează. E posibil și ca fiecare să-și definească propriile norme de care se ocupă și pe care le controlează.

2. Activ/Pasiv

Unul dintre parteneri este șef și duce greutatea relației, în timp ce celălalt se ține după el. Aceste relații încep prin competiție, unul dintre parteneri cedează, dar există de la început un dezechilibru. Există certuri sau persoana activă obosește să care greutățile și să nu primească aprecierea cuvenită. Acesta explodează sau se plânge, ceea ce-l va face să se simtă vinovat/ă și să se întoarcă la rolul de dinainte.

Climat: Neutru

Dinamica: Acest tip de relații încep, de obicei, cu rolul de suport al partenerului activ. Personalitatea sa este înclinată spre a fi drăguți, a-i face fericiți pe ceilalți, a fi supra-responsabili și a evita conflictele. Sunt, de regulă, în copilărie, copiii buni. Partenerul pasiv va fi, cel mai adesea, apăsat de anxietate, se va simți îndreptățit sau copleșit ca adult și se va sprijini pe ceilalți.

Uneori, aceasta dinamică este mai puțin rezultatul personalităților și mai mult unor probleme nedescoperite sau neconștientizate, cum ar fi problemele mentale. Partenerul activ simte nevoia să compenseze pentru celălalt. Pot apărea și problemele fizice, unul dintre parteneri poate dezvolta o problemă cronică de sănătate sau o traumă psihică, forțându-l pe celălalt partener să aibă grijă de toate.

Termen lung: Partenerul activ riscă să se simtă supra-obosit, să devină frustrat și să plece. Partenerul rămas în urmă trebuie să învețe să devină independent sau să găsească pe altcineva care să aibă grijă de el.

3. Agresiv/Adaptabil

Aici, diferența de putere nu se bazează pe grijă, ci pe putere brută. Unul dintre parteneri controlează, clar, lucrurile. Celălalt se acomodează mai puțin din pasivitate și mai mult din teamă. În timp ce partenerul puternic va exploda destul de des, conflictul real aproape că nu există. Este vorba despre un abuz emoțional, iar uneori chiar de abuz fizic.

Climat: Tensiune foarte mare. Partenerul adaptabil se simte ca și cum ar merge pe coji de ouă.

Dinamica: Partenerul puternic este un abuzator care are probleme de control al furiei. Poate că a crescut în compania unui părinte abuziv și a învățat să se identifice cu acesta. Dedesubt se ascunde o teamă foarte mare care se exteriorizează prin control extrem. Poate fi vorba și de o problemă de caracter care se externalizează prin narcisism, dorință de putere și empatie foarte redusă.

Partenerul care se acomodează a crescut într-un mediu abuziv și a dezvoltat toleranță față de acest tip de comportament. Comportamentul intermitent-cealaltă persoană este drăguță din când în când-ține partenerul într-o stare de dezechilibru și hrănește gândirea magică. Dacă voi face ceea ce trebuie, voi reuși să evit exploziile celuilalt. Din păcate, nu va reuși niciodată să facă ceea ce trebuie.

Termen lung: Relația continuă până când partenerul care se acomodează va găsi curajul să plece. Partenerul agresiv va face tot ceea ce este nevoie pentru a-l aduce înapoi. Dacă nu poate, partenerul agresiv îl va înlocui cu altcineva.

4. Lipsa conexiunii/Vieți paralele

Aici sunt puține certuri, dar și o slabă conexiune. Partenerii funcționează pe pilot automat, fiecare dintre ei având rutina proprie. Relația pare statică, au foarte puține lucruri în comun. Sunt mai mult colegi de cameră, decât parteneri.

Climat: Plictisitor, static, tensiune puțină, răceală amabilă

Dinamica: Unele cupluri ajung în acest stadiu după câțiva ani. Poate că s-au căsătorit din motive greșite sau chimia inițială a dispărut foarte repede. Există și posibilitatea ca problemele să fi existat de la început și să fie ascunse sub covor, fiindcă cei doi au învățat să evite conflictul. Alții pot ajunge în această stare odată cu trecerea timpului, iar alții concentrându-se prea mult pe copii. Odată ce copiii pleacă de acasă, nu mai au prea multe care să-i țină împreună. Vremea, slujbele sau copiii sunt subiectele principale de conversație.

Termen lung: Crizele de mijloc sau de bătrânețe pot să-i facă pe amândoi să creadă că nu mai au timp. Vor începe să se certe și fie vor înviora relația, fie se vor despărți. Își vor spune tot timpul, fie că le e de ajuns așa cum e, fie că e prea târziu să se schimbe.

5. Înțelegătorul/Echilibratul

Cuplul funcționează ca o echipă, cei doi completându-se reciproc. Recunosc și acceptă în mod activ calitățile și punctele forte ale celuilalt. Se susțin reciproc, fiecare e interesat să îl ajute pe celălalt să ajungă unde dorește. Sunt capabili să revigoreze relația, atunci când devine statică. Preferă să rezolve problemele, în loc să le ascundă sub preș.

Climat: Plin de grijă, relaxat, deși există și perioade trecătoare de tensiune

Dinamica: Pot începe în acest mod sau în orice altă formă, dar prin terapie sau introspecție au reușit să găsească o formă mai bună.

Termen lung: Pot apărea crize de vârstă, dar vor fi capabili să treacă prin ele.

Nici aici nu putem vorbi de fericire 24 de ore din 24, 7 zile din 7. Există destule experiențe pozitive pentru a ține relația în funcțiune, responsabilitățile pentru copii oferă destule motive pentru a ține relația funcțională.

Este evident că ultimul tip de relație înțelegător/echilibrat este standardul de aur, idealul spre care tindem.

Cum să faci schimbările necesare

Dacă vă aflați într-una dintre cele patru tipuri de relații disfuncționale, punctul de plecare către schimbare este să realizați unde vă aflați. Următorii pași sunt măsuri active care să schimbe dinamica. Asta înseamnă să faceți exact opusul a ceea ce faceți în prezent. Dacă sunteți o persoană puternică sau agresivă, trebuie să învățați să vă acomodați mai ușor la celălalt. Dacă sunteți pasiv sau acceptați orice, va trebui să începeți să fiți mai asertiv. Dacă vă simțiți separat, neconectat, e bine să renunțați să funcționați pe pilot automat. Să faceți un efort să vă conectați și să găsiți interese comune. Dacă sunteți într-o relație abuzivă, să încetați să abordați gândirea de tip magic, să vă definiți clar direcțiile și să faceți pași, astfel încât să ieșiți din acea relație.

Fiindcă relațiile sunt bazate pe paternuri, fiecare persoană influențând-o pe cealaltă, dacă veți reuși să schimbați paternul, veți reuși să schimbați și relația, și partenerul. Dacă aveți nevoie de ajutor, puteți să obțineți. Apelați la susținerea prietenilor și a familiei, pentru a face pași concreți.

Nu trebuie să acceptați tot ce vi se oferă. Schimbarea este posibilă.

Și dacă nu acum, atunci când ?