Fiecare relație este unică, iar cercetătorii au observat că multe cupluri seamănă mai mult decât credem. La începutul anilor ’90, psihologii Yoav Lavee și David Olson au analizat răspunsurile a peste 8.000 de cupluri căsătorite. Datele veneau din chestionarul ENRICH, util în consilierea de cuplu, ilustrând 7 tipuri de cupluri.
Concluzia lor: majoritatea relațiilor se încadrează în șapte tipuri, de la cele mai împlinite la cele mai încercate.
Rostul acestor tipuri nu e să puneți o etichetă de „bună” sau „rea” pe relația voastră. Ele vă ajută să vedeți mai clar unde vă aflați și ce anume ar avea nevoie de atenție.
Cele patru lucruri care țin un cuplu unit
Ca să împartă cuplurile pe tipuri, cercetătorii s-au uitat la câteva zone esențiale:
- Comunicarea: puteți vorbi cu adevărat unul cu celălalt?
- Afecțiunea: cum stați cu apropierea emoțională și fizică?
- Rezolvarea conflictelor: cum treceți prin certuri și neînțelegeri?
- Echilibrul: vă potriviți în privința banilor, a creșterii copiilor, a valorilor și a relației cu familia?
Cuplurile „stinse”
Este de departe cel mai numeros grup: aproximativ 40% dintre cupluri, și tot acesta e cel mai nefericit. Partenerii sunt nemulțumiți aproape la toate capitolele: comunicare, afecțiune, conflicte, bani, familie.
Studiul a observat câteva tendințe. Cuplurile din acest grup sunt mai des tinere, căsătorite de puțin timp și cu venituri mai mici. Mulți parteneri provin din familii în care părinții au divorțat, așa că n-au avut un model de relație care funcționează.
De ce rămân împreună? Adesea din inerție, din teama de necunoscut, pentru copii sau pentru că despărțirea pare prea complicată. Nu rămân pentru că relația le oferă ceva.
Cuplurile „de afaceri”
Pe lângă dragoste, 7 tipuri de cupluri au în comun un singur lucru: banii.
În plus, facturile se plătesc la timp și bugetul este pus la punct.
Poate există chiar și un plan de economii serios.
Totuși, văzuți din afară, par mai organizați decât majoritatea.
Dincolo de partea financiară, însă, rămâne puțină apropiere. Mulți ajung aici treptat: la început sunt atât de multe de rezolvat, de la chirie și cumpărături la credite și asigurări, încât devin doi administratori foarte buni ai unei mici „firme” de familie. Pe drum, uită să-și construiască și relația.
Cuplurile „mereu ocupate”
Aproximativ 14% dintre cupluri au o problemă ascunsă sub o agendă plină. Antrenamente ale copiilor, activități la biserică, cluburi, cine cu prietenii, voluntariat: programul e atât de încărcat încât nu le mai rămâne timp să stea doar ei doi.
Văzute din afară, aceste cupluri par adesea mai fericite decât cele care chiar sunt. În realitate, toată această agitație îi ajută să evite golul dintre ei. Evitarea funcționează o vreme, dar nu la nesfârșit.
Cuplurile „tradiționale”
Aceste cupluri sunt cu adevărat stabile, dar stabilitatea lor vine mai ales din structură. Rolurile sunt clare, sarcinile sunt împărțite, valorile (adesea religioase) sunt comune, iar legăturile cu familia extinsă și cu comunitatea sunt puternice.
Nu se ceartă prea mult, pentru că nu au multe de negociat: fiecare știe ce are de făcut. Rămân împreună mai des decât alte cupluri, dar le lipsesc adesea bucuria și intimitatea.
Cuplurile „aproape echilibrate”
Acesta e poate cel mai încurajator tip, pentru că arată că o problemă nu înseamnă că relația e stricată.
Partenerii comunică bine, se bucură unul de celălalt, au o intimitate reală și sunt de acord în privința copiilor și a valorilor. Au totuși un punct sensibil, care revine mereu: banii.
Paradoxul este că aceste cupluri se gândesc la divorț mai des decât cele tradiționale, deși relația lor e mai sănătoasă aproape din toate punctele de vedere. Explicația e simplă: când totul merge bine, singura problemă iese în evidență. Revine la fiecare salariu, la fiecare cheltuială mare sau neprevăzută, și ajunge să pară o dovadă că ceva e în neregulă în fond.
Vestea bună e că acestor cupluri nu le trebuie o schimbare totală. Le trebuie doar să învețe să vorbească altfel despre bani.
Cuplurile „unul pentru celălalt”
Aceste cupluri au o relație de invidiat: sunt cei mai buni prieteni și se atrag în continuare. Problema nu e între ei, ci în jurul lor, cel mai des în relația cu copiii.
Sunt atât de concentrați pe cuplu încât rolul de părinte ajunge să pară o întrerupere. Seara în doi contează mai mult decât temele. De multe ori, ajung la un specialist abia când copilul începe să aibă probleme, iar ce au ei de învățat este să-și extindă căldura și spre cei din jur.
Cuplurile „înfloritoare”
Acestea sunt cuplurile care merg bine la toate capitolele. Nici aici nu e totul perfect: și printre ele, unul din patru parteneri recunoaște că s-a gândit la un moment dat la divorț. Diferența nu e că nu trec prin greutăți, ci că au abilitățile și bunăvoința necesare ca să treacă peste ele.
Sunt de obicei cupluri mai mature, cu o situație financiară stabilă, împreună de mai mult timp și adesea crescute de părinți care le-au oferit un model bun. Când cer ajutor, de obicei nu e din cauza relației, ci pentru o încercare venită din afară: o boală, o pierdere, o schimbare majoră. Relația lor e temelia pe care se sprijină ca să înfrunte restul.
Și acum?
Dacă v-ați regăsit într-unul dintre tipurile mai puțin fericite, nu înseamnă că relația voastră e condamnată. Fiecare tip arată o zonă concretă la care se poate lucra: comunicarea, timpul petrecut doar în doi, discuțiile despre bani sau echilibrul dintre cuplu și familie. Primul pas e să recunoașteți sincer unde vă aflați.
Sursa: Lavee, Y., & Olson, D. H. (1993). „Seven types of marriage: Empirical typology based on ENRICH”. Journal of Marital and Family Therapy, 19(4), 325–340.
Descoperă mai multe la MIRACOLE
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
