Murele: Beneficii miraculoase pentru sănătate

Boabele lor negre-strălucitoare, cu nuanţe roşietice şi albăstrui, parcă mereu brumate, strălucesc în lumina soarelui de toamnă ca nişte pietre preţioase.

Au o aromă discretă, un gust plăcut, dulce-acrişor, şi se mai găsesc acum, la început de octombrie, prin păduri, lunci de râu sau margini de fâneţe.

De-a lungul veacurilor, murele au exercitat o adevărată fascinaţie asupra oamenilor: culoarea lor, faptul că sunt ultimele fructe de pădure care apar în an şi că – de regulă – cresc în locuri sălbatice, constituie o sursă de inspiraţie, deopotrivă pentru legende, vindecare şi magie.

Mai mult, însă, decât legendele pe care le-au inspirat, este foarte importantă capacitatea murelor de a preveni şi de a vindeca bolile –

Denumirea ştiinţifică a murului este Ribes nigrum şi se numără printre rudele foarte apropiate ale zmeu­rului, fiind însă mult mai viguros decât acesta şi mai adaptabil.

Creşte din zonele de câmpie şi până în zonele montane, fiind un adevărat cu­ceritor: oriunde este un loc sufi­cient de umed şi cu sol fertil, rugii de mur se instalează, întinzându-se cu o viteză nemai­văzută.

Vitalitatea murului este atât de mare, încât în multe ierni, frunzele nu-i cad, rămâ­nând verzi sub ză­padă, chiar şi la temperaturi de -20 de grade Celsius.

Apoi, este printre puţinii arbuşti care rezistă la inunda­ţii, în luncile râu­rilor, unde creşte din abundenţă, da­torită solului fertil, rezistând zile în şir acoperit de apă.

Ca înfăţişare, este un arbust cu tulpini târâtoare, cu o lungime impresionantă – între 3 şi 6 metri, fiind înre­gistraţi însă şi rugi de mur care măsoară nu mai puţin de 9 metri.

În primul an, lujerii de mur cresc în lun­gime şi dezvoltă doar frun­ze, pentru ca în următorul an să înflorească şi să facă fructe – celebrele mure, care conţin foarte multe sub­stanţe nutritive, cu aju­torul cărora pot fi tratate boli dintre cele mai diverse.

​ ​Murele – o colecţie de vitamine şi minerale

În bobiţele negre-roşiatice ale acestui fruct se ascund adevărate comori de sănătate. De pildă, murele conţin nu mai puţin de şapte vitamine, în cea mai mare parte din complexul B (practic tot complexul), dar şi vitaminele E şi C, la ultima dintre ele murul numărân­du-se printre campioni, din punctul de vedere al con­cen­traţiei.

Apoi, aceste fructe conţin nenumărate mine­rale constitutive şi oligoelemente, între care şi fierul, seleniul, zincul, magneziul, potasiul şi fosforul.

Ca şi când nu ar fi fost de ajuns, în aceleaşi bobiţe care cresc la margine de drum găsim un impresionant arsenal de alte medicamente naturale, de la derivaţii acidului salicilic (murele fiind o adevărată „aspirină de pă­dure”), la puternicii polifenoli, care au efecte antitu­morale şi antivirale extrem de puternice. Să vedem, în continuare, cum putem beneficia la maximum de aces­te calităţi vindecătoare:

De ceva timp, în supermarket-urile noastre au apărut murele crescute la scară industrială şi ambalate la caserole de plastic.

Mura chimizată este mare şi arătoasă, se păstrează proaspătă incredibil de mult (în timp ce mura din flora spontană ţine maximum 48 de ore), dar gustul şi aroma sa sunt doar o reflexie palidă a fructului pe care îl culegem de la marginea pădurii.

Această „mură de expoziţie” este din soiuri selecţio­nate, foarte productive, şi a fost hrănită cu fertilizatori şi recoltată ceva mai repede, aşa încât să se coacă în cutie.

În pieţe şi chiar la marginile drumurilor care tra­versează munţii, găsim însă altfel de mure: dimensiu­nile lor sunt mici, au o culoare ceva mai închisă (ceea ce arată prezenţa unor pigmenţi cu ac­ţiune terapeutică foarte intensă), precum şi un parfum discret, pe care surorile in­dustrializate şi l-au pierdut de mult.

Şi gustul lor este de regulă o surpriză, pu­tând varia chiar şi la două mure culese de pe aceeaşi tulpină, de la dulce discret la un acru puternic.

Dar, reţineţi, murele naturale nu sunt niciodată fade. Puţine fructe se mai pot lăuda cu o asemenea valoare terapeutică precum aceste mure sălbatice. Mai întâi de toate, putem fi siguri că sunt „curate”, fără nici un fel de îngrăşământ chimic, pesticid sau sti­mulator de fructificaţie.

Apoi, au ma­ximum de calităţi terapeutice, întrucât s-au copt natural, au sintetizat substanţe active, pentru a se apăra prin forţe pro­prii de dăunători, nu au fost depozitate mult timp şi nu a fost stimulată creşterea lor, în detrimentul conţinutului de sub­stanţe nutritive.

Preparate din mure

Cum spuneam, murele sunt o adevărată colecţie de mine­rale, vitamine, pigmenţi şi acizi organici, cu efect puternic anti­oxidant. Trebuie spus, însă, că aceste substanţe vindecătoare pot fi asimilate exclusiv din fructul proaspăt şi, într-o măsură ceva mai mică, din cel congelat, nu însă şi din murele preparate termic.

Ca atare, pentru a obţine efec­te terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fruc­telor ca atare, prepa­ratele la foc neavând efectele terapeutice scontate. Să vedem în cele ce urmează câteva repere în acest sens:

Murele în consum

Doza minimă pentru a obţine beneficii de pe urma administrării acestui fruct este de 150 de grame pe zi.

De altfel, aceasta este şi porţia zil­nică minimă reco­mandată de nu­triţionişti, fie că este vorba de mu­re, zmeură, coacăze negre, afine sau merişoare.

Deja, în această doză, fructele încep să aibă efectele de pre­venire a bolilor scontate. Pen­tru a vindeca, însă, anumite afecţiuni, este necesar să mărim mult doza şi să stabilim un anumit interval de timp de administrare.

Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în con­tinuare:

Cura cu mure

Se consumă, înainte de fiecare masă, 150-300 g de fructe pe sto­ma­cul gol, vreme de 12 zile la rând.

După adminis­trarea murelor, nu se mănâncă nici un alt aliment, vre­me de 15 minute, după care ar fi bine, însă, să mâncăm cât de curând, pentru că murele, mai ales cele nu foarte coapte (care au un gust acru pronunţat) sunt un sti­mu­lent digestiv remarcabil.

Asocierea murelor cu mie­re diminuează parţial efectul lor tonic digestiv şi de sti­mulare a apetitului alimentar.

Murele se spală foarte bine, se zdrobesc cu o fur­culiţă, se pun într-un tifon cu ochiuri fine şi se storc, ob­ţinându-se un suc limpede.

Peste acest suc se adaugă câteva frunze de mentă şi miere – 3 pahare de miere la un pahar de suc – şi se amestecă foarte bine, după care se lasă să se omogenizeze vreme de 7 zile.

Se foloseşte ca atare, administrat cu linguriţa, pentru tratarea dife­ritelor afec­ţiuni sau diluat cu apă, ca băutură răco­ri­toare.

Ceaiul de frunze şi fructe de mur

Se culeg vârfurile tufelor de mure (fructe cu câteva frunzuliţe), făcându-se din ele mici bucheţele care se pun în locuri foarte bine ventilate şi aerisite.

După uscare, se mărunţesc şi se folosesc la obţinerea unui ceai cu o uşoară aromă de fructe de pădure şi cu pro­prietăţi vindecătoare excepţionale: 1-2 linguriţe de plantă mărunţită se pun într-o cană de apă clocotită şi se fierb 1 minut la foc mic, apoi se lasă 15 minute să se răcească şi se filtrează. Se consumă 2-4 căni pe zi.

Murele şi imunitatea

Murele, la fel ca şi ruda lor apropiată, zmeura, sunt stimulatori excepţionali ai imunităţii. Se consumă câte 150-300 de grame pe zi din aceste fructe, în cure de 12 zile minimum.

Ambele fructe conţin mari cantităţi de vitamina C (300 de grame asigură mai mult decât necesarul pentru o zi întreagă), dar şi pigmenţi anto­cianici, substanţe care stimulează producţia de celule ale sistemului imunitar şi le activează pe cele exis­tente.

Copiii bolnăvicioşi, care răcesc foarte uşor, au o sensibilitate foarte mare la infecţii şi un apetit alimen­tar capricios ar trebui neapărat să facă o cură cu aceste fructe.

Pentru întărirea imunităţii, cura cu mure are efect maxim când e făcută direct la sursă, adică mân­când fructe culese direct din pădure, unde sunt cele mai proaspete şi au efecte imunostimulente maxime.

Apoi, însuşi demersul de a merge toamna în pădure, pentru a le culege, are un efect extrem de tonic asupra capacităţii naturale de apărare a organismului.