Câțiva pași simpli pentru a vă îmbunătăți relațiile
articol de David Robson
Se știe că oamenii sunt incapabili să își recunoască defectele. Ne putem plânge de aroganța, ignoranța sau prostia altei persoane, fără să ne gândim vreodată la defectele enorme pe care le-ar putea găsi în caracterul nostru.
Acest punct orb va fi evident în fiecare dintre prieteniile noastre și poate afecta relațiile sănătoase.
Fără a intenționa vreodată să facem rău, acțiunile noastre necugetate îi rănesc pe oamenii pe care îi iubim cel mai mult
Vorbesc mai degrabă de cruzime întâmplătoare decât de lipsă de bunătate deliberată – dar consecințele acestor greșeli sunt dăunătoare.
În timp ce scriam recenta mea carte despre știința conexiunii sociale, am descoperit că „relațiile ambivalente” – persoane care suflă atât la cald, cât și la rece – pot provoca chiar mai mult rău bunăstării decât figurile pur răutăcioase care sunt previzibil neplăcute. Din fericire, rezultatele cercetărilor ne pot ajuta să dezvoltăm strategii simple, dar puternice, pentru a ne identifica cele mai rele obiceiuri și a le atenua daunele. Iată cele cinci lecții preferate ale mele pentru a evita să deveniți un dușman accidental.
Fiți consecvent
Nimănui nu-i place să fie ținut într-o stare de incertitudine – un fapt care poate fi observat în reacțiile oamenilor la durerea fizică. Archy de Berker de la Institutul de Neurologie UCL din Marea Britanie și colegii săi au cerut oamenilor să joace un joc pe calculator care le administra un șoc electric ușor ori de câte ori găseau un șarpe ascuns sub o piatră virtuală. Pentru a examina efectele incertitudinii asupra răspunsului la stres, cercetătorii au variat probabilitatea ca o stâncă să ascundă un șarpe pe parcursul experimentului și au măsurat semnele fiziologice ale anxietății – cum ar fi transpirația și dilatarea pupilei.
În mod surprinzător, participanții au avut tendința de a manifesta un răspuns la stres mai pronunțat atunci când existau doar 50% șanse de a fi șocați, în comparație cu scenariile în care știau cu siguranță că durerea urma să apară.
Comportamentul previzibil îi poate pune pe oamenii din jurul nostru într-o stare similară de anticipare
În studiile care investighează prieteniile imprevizibile, oamenii de știință le cer participanților să își imagineze că apelează la un prieten pentru un sfat, înțelegere sau o favoare. Ei le cer să răspundă la următoarele întrebări, pe o scară de la unu (deloc) la șase (extrem de mult):
- Cât de utilă este conexiunea ta?
- Cât de supărătoare este legătura ta?
Oricine obține două sau mai multe răspunsuri la ambele întrebări este considerat o „conexiune ambivalentă” – iar îndoiala inerentă cu privire la reacția sa poate fi o sursă serioasă de stres. În cadrul unui studiu, simplul fapt de a ști că prietenii lor ambivalenți se aflau în camera alăturată a fost suficient pentru a crește tensiunea arterială a participanților.
Este posibil să nu putem oferi întotdeauna sprijinul de care au nevoie prietenii noștri, dar putem încerca să fim puțin mai de încredere în răspunsurile noastre. De exemplu, am putea învăța să ne gestionăm mai bine stările proaste, astfel încât să nu ne enervăm dacă prietenii noștri ne abordează la momentul nepotrivit – în loc să îi lăsăm la cheremul vremii noastre emoționale.
Evitați iluzia transparenței
Fiecare dintre noi este prins în propria minte, dar supraestimăm cât de bine ne pot citi ceilalți starea emoțională – un fenomen care este uneori cunoscut sub numele de iluzia transparenței.
Acest lucru poate fi evident la interviurile de angajare: presupunem că nervii noștri sunt scriși pe fața noastră – dar sentimentele de anxietate sunt adesea mult mai greu de distins decât ne dăm seama. Această eroare cognitivă comună ne poate împiedica, de asemenea, să împărtășim aprecierea noastră față de ceilalți, dându-le impresia că sunt neglijați și subestimați.
Amit Kumar, de la Universitatea din Texas din Austin, și Nicholas Epley, de la Universitatea din Chicago, au cerut unor grupuri de participanți să scrie scrisori de recunoștință către persoane importante din viața lor. Folosind sondaje pentru a măsura așteptările autorilor scrisorilor și reacțiile reale ale destinatarilor, cercetătorii au descoperit că oamenii subestimau în mod constant cât de surprinsă ar fi cealaltă persoană să primească cuvintele lor amabile și cât de bine s-ar simți. Ei presupuneau că cealaltă persoană știa deja cât de recunoscători le sunt.
Desigur, este posibil ca limbajul nostru corporal să le transmită celorlalți căldura și aprecierea noastră
Dar nu ne putem baza pe acest fapt – ceea ce înseamnă că de multe ori ar fi mult mai bine să exprimăm aceste sentimente în cuvinte.
Validați sentimentele celorlalți (dar îndemnați-i să ia în considerare noi perspective).
Atunci când cineva trece printr-o perioadă dificilă, adesea va căuta în mod natural înțelegere din partea celorlalți. Un răspuns empatic le poate valida sentimentele, ceea ce le diminuează o parte din stres. Un prieten toxic poate fi foarte disprețuitor sau judeca sentimentele tale – rezultând un sentiment de respingere care nu face decât să sporească povara emoțională a persoanei.
Totuși, doar pentru că simțim compasiune pentru durerea cuiva nu înseamnă că trebuie să fim întru totul de acord cu interpretarea situației.
Cele mai eficiente oferte de sprijin emoțional vor include adesea încurajări sau sfaturi care îi ajută să își vadă problemele dintr-o nouă perspectivă
Într-adevăr, un număr tot mai mare de cercetări psihologice sugerează că simpla încurajare a unei persoane să se descarce, fără nicio încercare de a-i reorienta problemele, poate doar să încurajeze ruminația și să amplifice suferința acesteia pe termen lung. Această tendință de vultur de a se hrăni cu emoțiile altei persoane – fără a o ajuta să își schimbe situația – este, prin urmare, o altă formă de toxicitate în relația de prietenie.
O conversație constructivă necesită multă sensibilitate și tact, dar o lucrare a lui Ethan Kross de la Universitatea din Michigan și a colegilor săi oferă câteva întrebări care ar putea ajuta pe cineva să își privească problemele printr-o perspectivă mai largă, inclusiv:
- Uitându-vă la situație, îmi puteți spune de ce acest eveniment a fost stresant pentru dumneavoastră?
- Ați învățat ceva din această experiență și, dacă da, ați dori să împărtășiți acest lucru cu mine?
- În marea schemă a lucrurilor, dacă vă uitați la „imaginea de ansamblu”, vă ajută aceasta să înțelegeți această experiență? De ce sau de ce nu?
După ce au luat în considerare aceste puncte de vedere diferite, participanții la studiu au avut tendința de a simți o mai mare închidere cu privire la un eveniment dureros, comparativ cu cei care au povestit detaliile concrete ale situației și sentimentele pe care le-a produs.
Sărbătoriți succesele celorlalți (și practicați confelicitatea)
Empatia este la fel de importantă în împărtășirea emoțiilor pozitive. Compasiunea, care derivă din latinescul pentru „durere împărtășită”, este bine acceptată ca fundament al prieteniei, însă importanța „confelicității”, care derivă din latinescul pentru „fericire împărtășită”, este mult mai puțin cunoscută.
Această neglijare a fost încorporată în cercetarea științifică. De exemplu, atunci când Shelly Gable de la Universitatea din California, Santa Barbara și Harry Reis de la Universitatea din Rochester, New York, au analizat literatura psihologică în 2010, ei au constatat că numărul articolelor publicate axate pe evenimente de viață negative depășea cu mai mult de șapte la unu numărul celor axate pe evenimente de viață pozitive.
Acest lucru se schimbă în prezent
Mai multe studii relevă că, uneori, conversațiile noastre despre veștile bune pot fi la fel de importante ca și compasiunea pentru dezvoltarea și menținerea unor relații sănătoase. Un prieten susținător ar trebui să răspundă activ și constructiv – solicitând mai multe informații, discutând implicațiile și exprimându-și propria bucurie sau mândrie. Cu toate acestea, mulți oameni răspund prea pasiv – schimbând rapid subiectul, de exemplu – în timp ce câțiva sunt activi distructivi, făcând comentarii care încearcă să minimalizeze semnificația evenimentelor.
Din cauza distracțiilor din viața de zi cu zi, este posibil să uităm să acordăm acestor momente atenția pe care o merită, dar dacă vrem să fim un prieten bun, ar trebui să ne acordăm timpul și efortul de a sărbători succesele prietenilor noștri – indiferent cât de mici sau mari ar fi acestea.
De asemenea, am putea să ne gândim mai atent la modul în care ne împărtășim propria fericire
S-ar putea să ne temem că vom părea lăudăroși sau aroganți și, prin urmare, să alegem să ne ținem în secret succesele, însă această strategie se poate întoarce împotriva noastră, conform unei serii de experimente realizate de Annabelle Roberts de la Universitatea Texas din Austin, Emma Levine de la Universitatea din Chicago și Övül Sezer de la Universitatea Cornell. În general, aceștia au descoperit că oamenii tind să se simtă foarte jigniți atunci când ascundem de cei din jur informații precum promovările profesionale. Ei consideră că acest comportament este unul paternalist, care instaurează franchețea în locul căldurii și legăturii.
Fii primul care își cere scuze
Toată lumea face greșeli, dar puțini sunt cei care își cer scuze în mod liber, lăsând ca resentimentele să mocnească în legăturile noastre sociale mult timp după ce a fost comisă infracțiunea.
Cercetările psihologice sugerează că există patru obstacole principale în calea cererii de scuze în mod eficient: nu apreciem răul pe care l-am cauzat; presupunem că actul de a cere scuze în sine va fi prea dureros și rușinos; credem că scuzele vor face prea puțin pentru a repara relația; și, în cele din urmă, este posibil să nu înțelegem pur și simplu ce constituie o scuză bună – astfel încât nu reușim să spunem cuvintele care vor fi necesare pentru vindecare.
Primul punct depinde în mod clar de detaliile dezacordului. Dar următoarele două preocupări – la fel ca multe dintre presupunerile noastre despre relații – sunt în mare parte nefondate și, prin urmare, reprezintă bariere inutile în calea conexiunilor sociale. În general, oamenii se simt ușurați când își cer iertare pentru faptele lor greșite și am putea fi mai capabili să reconstruim podurile rupte decât ne așteptăm – cu condiția ca scuzele noastre să fie prezentate în modul corect.
Pentru a vă asigura că scuzele dumneavoastră sunt eficiente, trebuie să acordați celeilalte persoane suficient timp pentru a-și exprima durerea față de ceea ce s-a întâmplat. Ar trebui apoi să recunoașteți responsabilitatea pentru ofensă, să vă exprimați regretul (sincer) sau tristețea, să vă oferiți să reparați prejudiciul și să explicați cum veți evita să mai faceți o greșeală similară.
Fiecare relație va avea suișuri și coborâșuri
Aceasta este natura comportamentului uman și complexitatea vieții noastre sociale. Cu toate acestea, aplicând aceste cinci sfaturi simple pentru o conexiune mai puternică, puteți evita cu ușurință cele mai frecvente erori, asigurându-vă că sunteți genul de prieten pe care v-ați dori să îl aveți și dumneavoastră.
David Robson este un scriitor științific premiat și autorul cărții The Laws of Connection, care examinează 13 strategii bazate pe știință pentru a vă transforma viața socială, publicată de Canongate (Marea Britanie și Commonwealth)/Pegasus (SUA și Canada). El este @davidarobson pe Instagram și Threads.