Rostopasca, plantă miraculoasă

Puține plante din flora noastră spontană au o forță vindecătoare mai mare decât rostopasca (Chelidonium majus L.). Planta mărunțită este un veritabil combinat chimic care sintetizează nu mai puțin de 12 alcaloizi cu virtuți vindecătoare de excepție. Botezată de romani „Chelidonium”, „darul cerului”, întrucât se credea că are o forță la fel de mare ca cea a soarelui, această plantăeste unul dintre cele mai puternice și eficiente remedii naturiste.

Este recomandată ca remediu în peste 150 de afecțiuni, de la dermatoze banale, până la cancer sau infecțiile virale. Compușii activi din rostopască sunt: alcaloizii (protopina), chelidonina, saponozide, enzime, rezine, acidul chelidonic, acid nicotinic, acid ascorbic  și carotenoizi. Preparatele pe bază de rostopască au efecte vasodilatatoare, antispastice, analgezice și stimulează secrețiile digestive.

Extern, are acțiune: antiseptică, antibacteriană, regenerantă, cicatrizantă, antitumorală.


​ Datorită multiplelor sale proprietăți terapeutice (antispastice, coleretice, purgative, decongestive, vermifuge; hipotensive, depurative, relaxante, analgezice, sedative, antibacteriene; cicatrizante etc.) planta are efect benefic în afecțiuni hepatice, litiază biliară, dischinezie biliară tuse convulsivă, astm bronșic, tahicardie. Rostopasca normalizează colesterolul și cantitatea de bilirubină, combate fibromul uterin, acționează sedativ asupra centrilor nervoși.

Atenție! Rostopasca se utilizează la recomandarea medicului sau în produs finit din farmacii naturiste. În exces, planta este foarte periculoasă, 50-60 g de plantă verde poate ucide un câine. Un adult de 75 de kg nu trebuie să consume mai mult de 4 grame de extract de plantă pe zi. Tot ce este peste această cantitate înseamnă supradozare. Se contracarează cu laxative, vomitive, cărbune activ, lapte dulce.

Rostopasca – Remedii terapeutice


Infuzia pentru uz intern este eficientă în tulburările gastrice și duodenale, în afecțiuni biliare, în icter cataral. Acționează în spasme ale tractului gastro-intestinal, tuse convulsivă, angină pectorală, arterită. Atenție! Se utilizează doar o singură zi, câte o lingură, la interval de 3 ore.

Infuzie de rostopască pentru consumul într-o singură zi: Peste 1 linguriță rasă de rostopască uscată și mărunțită se adaugă 250 ml de apă clocotită. Se infuzează 5-10 minute. Se strecoară și se ia o lingură, din 3 în 3 ore, în timpul unei singure zile.


Se spune că rostopasca are efecte curative în bolile de ficat. Paracelsus, vestitul medic și teolog elvețian, a văzut asemănarea dintre culoarea sevei din tulpina de rostopască și bilă și a început să o folosească în tratarea bolilor de fiere. În urma cercetărilor fitoterapeutice, s-a constatat că planta este un bun drenor hepatic și biliar și regenerează celula hepatică.

După cercetări recente, însă, multe preparate pe bază de rostopască au fost scoase din uz deoarece s-au raportat cazuri de deteriorare temporară a ficatului, cauzată de o inflamare de natură toxică după consumul plantei.

Extern, rostopasca are o mare varietate de întrebuințări, de la tratarea negilor, bătăturilor sau a înțepăturilor de insecte până la mușcături de șarpe, herpes, eczeme. Se pot prepara decocturi, tincturi, suc din plantă proaspătă, colir (pentru boli de ochi), unguente, alifii. Un lucru este cert, negii sunt provocați de viruși, iar sucul roșu (din frunza sau tulpina plantei) de rostopască inhibă dezvoltarea lor. Mai mult, s-a constatat un fapt și mai spectaculos și anume că și formarea celulelor epiteliale din care cresc negii, ca și creșterea unor alte tumori, sunt oprite de rostopască. Dar, atenție, nici în acest caz nu se recomandă automedicația.

​​
Shares
%d blogeri au apreciat: