Beneficiile florilor de salcâm

Salcâmul este cunoscut ca un arbore rustic, iubitor de căldură şi de lumină, înalt până la 20-30 de metri, cu o tulpină dreaptă, acoperită cu o scoarţă cenuşie, îngroşată şi cu crăpături adânci în lungimea trunchiului.

Coroana este rară şi luminoasă, adesea globuloasă, formată din ramuri spinoase şi frunze compuse, cu 7-19 foliole eliptice. Ţinând seama de marea diversitate a efectelor terapeutice pe care le prezintă preparatele din flori de salcâm, este indicat să se valorifice aceste oferte gratuite ale naturii, recoltate în luna mai şi conservate pentru a fi folosite în tot cursul anului.


Proprietăţile terapeutice ale preparatelor din flori de salcâm fac posibile intervenţiile în tratarea multor boli, mai ales în afecţiunile sistemului nervos şi în boli digestive şi pulmonare.


Sunt binecunoscute efectele antitusive, antispasmodice ale tractului respirator, emoliente ale secreţiilor bronşice, antiseptice, antinevralgice, calmante, uşor sedative etc.
Efectele vindecătoare ale florilor de salcâm se exercită la toate persoanele, indiferent de vârstă.


Acţiunile asupra sistemului nervos se manifestă prin capacitatea de a linişti, de a calma şi de a tonifia organismul aflat în diferite stări nevrotice.


Efect garantat, în stările depresive


Produsele din flori de salcâm sunt utilizate în multe afecţiuni psihosomatice, care apar drept consecinţe directe ale unor tensiuni sufleteşti:


– stări conflictuale frecvente cu tendinţe de agresivitate şi criticism exagerat;
– accese de mânie şi iritabilitate psihică;
– crampe musculare de natură nervoasă;
epuizare nervoasă şi a forţei fizice şi intelectuale, degradând până la insomnii, stări de anxietate şi depresie psihică prelungită;
– reacţii necontrolate la stări stresante, dureri de cap şi migrene pe fond de stres;
– tulburări de memorie, de echilibru şi de văz, ajungând, în unele cazuri, la erupţii herpetice pe piele;
– tulburări de apetit, cu lipsa poftei de mâncare sau cu foame excesivă, produse de o stare de gol afectiv, respectiv o lipsă a „hranei sufleteşti“.


​Din experienţe îndelungate, s-a constatat că aceste afecţiuni ale sistemului nervos dereglat se pot trata prin:


– inhalarea parfumului florilor de salcâm, cu efecte liniştitoare asupra psihicului, recomandându-se scurte plimbări prin preajma salcâmilor înfloriţi;
– aromatizarea camerei de lucru şi de dormit a bolnavului cu buchete de flori proaspete;
– consumul unei infuzii din flori uscate (o lingură la 200 ml apă clocotită) luată în trei reprize pe zi, într-o cură de trei săptămâni, înlocuind total apa de băut;
– consumul zilnic a unui macerat la rece din flori ţinute 2-3 zile în miere de albine, luând câte 3-5 linguriţe, pe zi;
– tinctură din 20 de grame flori uscate care se macerează în 100 ml alcool 700, timp de 10-14 zile, din care se iau, zilnic, de 2 ori, câte 10 picături.
În tratament extern al bolilor sistemului nervos sunt recomandate băi generale cu extracte din flori.


Arsurile de stomac se combat cu infuzie din flori de salcâm


În tratamentul bolilor aparatului digestiv, de multă vreme este cunoscută acţiunea benefică a florilor de salcâm asupra gastritei hiperacide, mai ales cea apărută pe un fond de nervozitate, la acest efect contribuind glicozidele flavonice, care acţionează ca hipoacidifianţi.


Bune efecte se constată în combaterea arsurilor de stomac (pirozis), apărute mai ales noaptea, cu localizări retrosternale, din cauza hiperacidităţii. De asemenea, sunt atenuate durerile în ulcerul gastric şi duodenal, în gastralgii hiperclorhidrice, reflux gastro-esofagian, indigestii după mese copioase cu alimente grase, în insuficienţă hepatică, crampe abdominale şi în hernie hiatală.

La copii, florile de salcâm pot avea efecte benefice în diareea acidă sau vărsături de lapte, precedate de agitaţie..


Tratamentele acestor boli digestive se pot face cu încredere, folosind o infuzie din amestec, în părţi egale, cu flori de salcâm şi frunze de dud, bogate în carbonat de calciu, cu efecte alcalinizante, de reducere a hiperacidităţii gastrice;

Se ia o linguriţă din amestec la 250 ml de apă clocotită, se infuzează acoperit 10-15 minute şi se beau două ceaiuri pe zi, după mesele principale, în cure de lungă durată.


Ceaiul de salcâm, indicat în bolile pulmonare


În cursul zilei, în locul apei potabile sau a sucurilor, este recomandat să se consume apă din flori de salcâm (o mână de flori uscate se macerează la rece, minimum 8 ore, într-un litru de apă curată de izvor).


În bolile aparatului respirator, florile de salcâm sunt eficiente în combaterea tusei convulsive şi astmatice, răceli, viroze, a răguşelii, în infecţii acute ale căilor respiratorii, astm bronşic etc.


Tratamentul acestor afecţiuni se face cu ceai din flori de salcâm, care acţionează asemănător cu supa de pasăre, ce s-a dovedit a fi un aliment cu mare valoare nutritivă dar şi cu deosebită eficienţă în reducerea proceselor inflamatorii, calmarea tusei, a strănutului şi a secreţiilor nazale.

Este demn de subliniat ca, în cazul bolilor pulmonare, să nu se neglijeze consumul ceaiul de salcâm, iar ca alimentaţie, să se consume supe de pasăre, cel puţin la o masă pe zi.


Tamponări cu infuzie, pe dintele cariat


Datorită conţinutului ridicat în flavone şi robinozide, infuzia din flori de salcâm acţionează cu efecte diuretice, antiinflamatoare, de reducere a conţinutului de uree din sânge şi de calmare a durerilor reumatice sau a nevralgiilor dentare.


În afecţiunile dermatologice, se folosesc florile uscate şi pulverizate, care se pun pe răni provocate de arsuri şi pe furuncule sau se aplică prişniţe (cataplasme) preparate din trei părţi de miere de salcâm şi o parte de făină de grâu, schimbate la intervale de 10-12 ore.


Tot extern, se foloseşte infuzia din flori pentru spălături vaginale, în caz de leucoree şi vaginită, iar cu tinctura din flori se fac tamponări în cavitatea dintelui cariat.


Scoarţa de pe ramurile tinere era utilizată în medicina tradiţională pentru proprietăţile purgative şi antiulceroase. Se folosea sub formă uscată şi mărunţită, din care se prepara o infuzie cu ˝ de linguriţă pulbere la 250 ml de apă clocotită, consumându-se 2-3 căni pe zi de către bolnavii de constipaţie şi ulcer gastric.


Ceaiul din boboci florali are efect vasodilatator


Datorită conţinutului ridicat în rutozizi, ceaiul din bobocii florali de salcâm galben inhibă agregarea trombocitelor şi eritrocitelor, evită formarea cheagurilor de sânge, are efecte antiinflamatoare prevenind apariţia edemelor cardiace şi măreşte rezistenţa peretelui capilar venos.


Prezenţa cvercetolului din boboci are acţiune protectoare asupra capilarelor, dilată vasele coronariene, prevenind accidentele vasculare, mai ales la persoane cu hipertensiune arterială, ateroscleroză coronariană etc.

Shares
%d blogeri au apreciat: