Maghiran –beneficii terapeutice
Maghiranul (Majorana hortensis) este o planta aromatica medicinala erbacee, anuala in conditiile tarii noastre si perena in tarile mediteraneene. Tufa globuloasă de maghiran, asemeni unei grămăjoare de confeti catifelate cenuşiu-verzui, trece adesea neobservată, semnalându-se doar prin parfumul suav şi delicat. Cei care l-au cunoscut, îl îndrăgesc şi nu se mai pot lipsi de el. Maghiranul este considerat a fi simbolul modestiei şi discreţiei. Popular se mai numeste si maderan, maioran, mărgăran, mederean, megerean, mighiran, pupi.
În industria parfumurilor se află pe primele locuri, depăşit doar de trandafir şi levănţică, care au însă neapărată nevoie de tovărăşia sa, pentru că le temperează şi le îmbină armonios pe amândouă, adăugându-le gingăşie, distincţie şi eleganţă.
Multe regiuni ale lumii îşi dispută maghiranul. Unii spun că patria lui trebuie căutată în Africa de nord. Orientul, unde este la mare cinste din cele mai vechi timpuri şi Europa meridională, care-l foloseşte cel mai intens şi unde creşte cel mai bine se pretind fiecare patria celei mai fin, înmiresmate plante aromatice. Europenii se mai prevalează de un drept în legătură cu maghiranul : primul care l-a botezat cu denumirea lui de azi a fost vestitul Albert Magnus, în secolul al XIII-lea, ceea ce atestă vechimea lui pe aceste meleaguri.
Maghiranul in medicina naturista
Partile aeriene ale plantei au utilizari terapeutice in medicina umana traditionala. Principiile active din planta stimuleaza digestia, ajuta la eliminarea gazelor din tubul digestiv, mareste pofta de mancare, calmeaza colicile gastrointestinale, maresc diureza.
Ceaiul de maghiran – Beneficii pentru sanatate
Ceaiul aromatic de maghiran ajută la digestie, ameliorează flatulenţa, răcelile şi durerile de cap, calmează nervii si migrenele, uşurează menstruaţia.
Pentru tratarea colicilor gastrointestinale, gastritelor hipoacide, insomniei, balonarilor abdominale, stimularea poftei de mancare, calmarea sistemului nervos, se prepara un ceai de maghiran din 1 lingurita de planta la 200 ml apa clocotita. Se lasa acoperit 15-20 de minute. Se strecoara. Se beau 2-3 cani de ceai pe zi. Pentru stimularea poftei de mancare se bea cate o cana de ceai cu 30 de minute inainte de masa.
Pentru combaterea migrenelor, insomniei si ca stimulent digestiv, se consuma o infuzie preparata din 5 g de maghiran uscat maruntit sau pudra de planta la 100 ml apa clocotita. Apa se toarna peste planta in cana. Se lasa acoperita 30 de minute. Se filtreaza. Se ia cate o lingurita la 2-3 ore.
Calmant in nevroze, pentru combaterea durerilor abdominale si eliminarea gazelor se face un decoct de maghiran. Se adauga 1-3 lingurite de pulbere planta uscata la 250 ml cu apa rece. Se lasa 10 minute, apoi se fierbe 15 minute la foc mic. Se strecoara. Se beau 1-2 cani pe zi.
In disfunctiile glandelor mamare, se prepara un amestec de 40 g maghiran, 20 g fructe de anason, 30 g fructe de chimion si 10 g fructe de fenicul. Se face un ceai din o lingurita amestec la o cana de apa. Se beau 2 cani de ceai pe zi.
In anorexie, se recomanda o infuzie din o lingurita maghiran uscat la o cana cu apa. Se beau 2 cani de ceai pe zi, inainte de mese.
Părţi folosite: frunze, tulpini şi flori.
Foloseste maghiran in cosmetica naturista
Pentru intretinerea tenului, se prepara un ceai de maghiran din 1 lingura planta la 200 ml de apa in clocot. Se lasa acoperit 20 de minute. Se strecoara ceaiul. Se spala fata, folosindu-se un tampon de vata sau se aplica comprese calde.
De asemenea, pentru cosmetica tenului se prepara o crema cu extract de maghiran.
Maghiranul in aromaterapie
Uleiul esenţial este distilat din frunze şi din vârfurile înflorite ale plantei. Uleiul esential de tarhon este antioxidant, antiviral, facilitează spasmele, stimulează circulaţia locală şi reduce îmbătrânirea pielii. Uleiul esenţial de maghiran se utilizează pentru degerături, vânătăi, ticuri nervoase, artrită, dureri musculare şi rigiditate, entore, astm, bronşită, răceli, tuse, colici, constipaţie, dispepsie, flatulenţă, amenoree, sindrom premenstrual, dureri de cap, hiperteniune arterială, insomnie, migrene, tensiune nervoasă, condiţii legate de stres.
Calităţi cheie: anafrodisiac, luat în doze mari stupefiant, cefalic, sedativ, restaurativ.
De altfel maghiranul, cea mai plăcut parfumată dintre toate plantele aromatice, este de mult cunoscut şi iubit ca plantă de apartament. Gingăşia acestui membru al familiei mentei, ca şi mireasma fină a frunzelor sale, îl fac un oaspete permanent şi agreabil al casei. Proaspete sau uscate ele dau un parfum de o delicateţe neasemuită ceaiurilor, băuturilor răcoritoare, sosurilor, fripturilor, mâncărilor din carne sau legume, preparatelor din ouă, brânzeturilor, supelor, ghiveciurilor, salatelor, chiar şi deserturilor.
Maghiranul in ritualuri ~ Utilizări magice
Cu o infuzie de maghiran, mentă şi rozmarin se stropeşte în jurul casei pentru protecţie. Acest ritual are efect şi în cazul protejării diferitelor obiecte. Planta aduce fericirea unei persoane deprimate. Nuanţele de violet şi maghiranul sunt purtate în timpul lunilor de iarnă ca o amuletă împotriva răcelilor. Cultivat în grădină, maghiranul formează un scut de protecţie împotriva spiritelor negative. Se foloseşte în ritualurile pentru dragoste, protecţie, fericire, purificare şi curăţire.
Maghiranul este o incomparabilă planta aromatica
Frunzele de maghiran au un gust dulce, mai picant decât frunzele de oregano. Este o planta condiment destul de populară în bucătărie – folosită în salate, sosuri, brânzeturi şi în obţinerea lichiorurilor.
Planta de maghiran este pe drept cuvânt considerată ca zâna bună a artei culinare. Încercaţi să adăugaţi puţin maghiran oricăruia din alimentele enumerate şi veţi vedea că el are într-adevăr puterea magică de a înviora şi scoate din anonimat mâncarea cea mai modestă sau lipsită de orice savoare. Alături de busuioc este inegalabil şi de neînlocuit pentru crearea fondului aromatic la fripturi, în sosuri şi tocături din carne. Are însuşirea rară de a redresa gustul şi parfumul oricărui preparat culinar, punându-i în valoare calităţile şi estompându-i defectele.
Câteva frunzuliţe de maghiran în ceaiul de dimineaţă, redau buna dispoziţie şi vă fac să priviţi viaţa cu alţi ochi. Un ceai călduţ de maghiran, îndulcit cu puţină miere, băut seara, eventual combinat cu câteva flori de tei, câteva fire de busuioc şi 2—3 frunze de mentă, dă o senzaţie de uşurare în stomac şi creează o stare plăcută de somnolenţă euforică. Nu degeaba scria botanistul John Gerard, încă în 1597 că „măghiranul este bun pentru cei prea înclinaţii spre oftat”.